,

Bucuria

 

Sunt perioade in viata mea, uneori prea lungi si amare, in care imi lipseste bucuria. Teoretic stiu ca am atatea motive pentru care ar trebui sa sar intrun picior si sa nu mai pot de bucurie. In ciuda a ceea ce stiu in mintea mea, parca inima mi-e pe alta lungime de unda, ma cuprinde amaraciunea, oboseala, dezamagirea, ingrijorarea, nemultumirea.

Nu-mi place starea aceasta, imi place sa ma bucur, viata pe care Dumnezeu vrea sa o traiasca in mine nu e o viata de tristete, nu e stearpa si gri. Viata din belsug promisa de Isus celor ce aleg sa-L urmeze pe El nu poate sa arate asa.

Inseamna ca sursa bucuriei mele, care se clatina cand bate vantul, care ma paraseste cand lucurile merg prost, nu e unde trebuie. Daca bucuria mi se naste din realizarile mele sau ale celor dragi, din circumstantele vietii, din orice alta sursa decat Dumnezeu, sunt pe un drum gresit.

La ce m-as putea astepta ?

Bucuria e roada Duhului Sfant in viata mea. Daca-mi lispeste, inseamna ca legatura mea cu divinitatea e subreda. Inseamna ca pacatul din viata mea, nemarturisit si nelasat, imi ascunde Lumina Fetei Lui. Inseamna ca lupt cu morile de vant, cautand sa schimb circumstantele care nu-mi convin, care ma secatuiesc de energie si pace, de bucurie, de odihna si entuziasm, in loc sa privesc unde trebuie.

De ce nu las prezenta Lui sa ma umple si sa ma poarte prin vaile umbroase si reci din viata mea? De ce pierd din vedere ca Dumnezeu e in control si promsiunile Lui stau in picioare, astfel incat ma pot odihni in umblarea mea cu El, ma pot bucura aflandu-ma in voia Lui, in orice imprejurare a vietii?

Iata ce spune Jerry Briges : “Putem trece prin viata plictisiti, mohorati si cartitori sau ne putem bucura in Domnul! A fi lipsit de bucurie inseamna a-L dezonora pe Dumnezeu si a respinge dragostea Lui, inseamna ca nu-L crezi pe Diumnezeu si nu te increzi in El. A fi plin de bucurie inseamna ca recunosti cine este Dumnezeu si inseamna sa spui unei lumi care ne priveste “Dumnezeul nostru domneste”.

 

Autor: Vio Restea