,

Suferința este temporară! ( Alex Ureche)

 

 

De multe ori atunci când viața ne „lovește în plin” cu vremuri aspre, ne demoralizăm. Plecăm capul, privirea, umerii, și ne dispare acel nerv, acel zvâc. Ne lăsăm copleșiți și uităm că de-a lungul vieții noastre am mai trecut prin situații pentru care la momentul respectiv nu găseam nicio scăpare, nicio portiță de ieșire, dar până la urmă, am făcut-o.

Destul de des aud oameni care spun că trebuie să îți uiți trecutul ca să poți mergi mai departe, dar adevărul este că dacă faci asta, vei uita experiențele trăite și lecțiile de viață învățate. Cei care nu învață din istorie sunt condamnați să o repete, spunea Santayana.

Read more

,

Cutia cu piersici

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare, sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot s-o sufere si s-o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.

Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului.

Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.

Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtau, atunci cand strangeau in ei ura, invidie, raceala fata de alte persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane.

In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine!

In cutia ta, cate piersici sunt si ce ai de gand sa faci cu ele?